Așadar, ai depășit obiectivul standard 50mm. Ai fotografiat sute de cadre, îți plac rezultatele, dar începi să observi că atunci când vrei un portret strâns, cu aspect profesional, apropierea prea mare de subiect cu un obiectiv de cincizeci poate distorsiona ușor trăsăturile. Nasurile par puțin mai mari, urechile par să dispară în spatele capului, iar fundalul nu este la fel de moale cum vezi în reviste. Ai nevoie de un obiectiv dedicat pentru portrete.

Dacă ești ca mine când am început să-mi construiesc kitul de camere vintage, ai redus rapid opțiunile la cei doi grei necontestați ai lumii portretelor: 85mm și 105mm. Ambele sunt legendare. Ambele au produs unele dintre cele mai faimoase portrete din istorie. Dar când ai buget sau spațiu în geanta de cameră doar pentru unul, ce distanță focală merită cu adevărat banii tăi câștigați cu greu?

Am petrecut ultimii ani fotografiind intens cu ambele distanțe focale, folosind în principal lentile vintage cu focalizare manuală adaptate la mirrorless-ul meu digital, precum și pe câteva vechi și de încredere camere de film 35mm SLR. Adevărul este că niciunul nu este obiectiv „mai bun” în orice situație. Dar sunt foarte diferite în modul în care se simt la utilizare. Hai să analizăm exact ce face ca fiecare dintre aceste distanțe focale să funcționeze și să vedem care se potrivește stilului tău de fotografiere.

85mm: Standardul de Aur al Portretisticii

Când cineva spune „obiectiv pentru portrete”, 85mm este de obicei primul număr care îi vine în minte unui fotograf. Este incredibil de popular și pe bună dreptate. 85mm este ceea ce îmi place să numesc distanța focală Goldilocks pentru subiectele umane. Oferă suficientă distanță pentru a avantaja fața fără a o aplatiza complet și îți oferă o separare frumoasă față de fundal.

Cel mai mare avantaj absolut al 85mm este distanța de lucru. Distanța de lucru este exact ceea ce pare: distanța fizică dintre tine și persoana pe care o fotografiezi. Cu un 85mm, poți face un portret strâns de cap și umeri stând la aproximativ un metru și jumătate sau doi de subiect. Ești suficient de aproape pentru a da indicații cu o voce normală. Poți conversa, face glume și menține o conexiune umană autentică cu subiectul tău. Această intimitate se traduce direct în expresii mai bune și portrete mai relaxate.

Este, de asemenea, incredibil de practic în interior. Dacă nu ai acces la un studio comercial imens, fotografiatul într-un living normal, dormitor sau studio mic de acasă poate fi strâmt. Un 85mm îți oferă de obicei suficient spațiu să te dai înapoi până la perete și tot să obții un portret fantastic de jumătate de corp. Dacă încerci asta cu ceva mai lung, vei dori să dai o gaură în perete.

105mm: Cel Mai Bun Avantajator

Dacă 85mm este calul de povară versatil, 105mm este specialistul care aduce magia. Istoric, 105mm (împreună cu foarte similarul 135mm) a fost preferat de mulți fotografi de modă și editoriali. Unul dintre cele mai faimoase portrete ale secolului XX, „Afghan Girl” realizat de Steve McCurry pentru National Geographic, a fost capturat cu un Nikon 105mm f/2.5. Odată ce folosești un 105mm bun, înțelegi imediat de ce.

Distanța focală mai lungă creează o compresie optică mai mare. Aceasta înseamnă că pare fizic să comprime distanța dintre subiect și fundal, făcând ceea ce este în spatele subiectului să pară mai mare și mai aproape. Dar, mai important, comprimă trăsăturile faciale ale subiectului într-un mod incredibil de avantajos. Subțiază fața, păstrează proporțiile nasului perfect echilibrate și face linia maxilarului să arate ascuțit.

Obliterarea fundalului este un alt semn distinctiv al 105mm. Chiar dacă fotografiezi cu o diafragmă relativ modestă, cum ar fi f/2.8 sau f/3.5, lungimea obiectivului topește natural fundalul imediat. Dacă fotografiezi în aer liber într-un mediu aglomerat și deranjant — cum ar fi un parc aglomerat sau o stradă dezordonată — 105mm îți permite să izolezi complet subiectul. Lumea din spatele lui pur și simplu se dizolvă într-un amestec de culori cremoase.

Totuși, compromisurile sunt semnificative. Distanța ta de lucru crește dramatic. Pentru a obține un portret de corp întreg cu un 105mm, trebuie să stai destul de departe. Pentru un portret de jumătate de corp, ai nevoie tot de un spațiu decent. Deoarece ești mai departe, comunicarea cu subiectul poate părea uneori că strigi comenzi peste un parcaj. Se pierde puțin din intimitatea conversațională pe care o oferă 85mm.

Considerații pentru Senzor Crop

Simt că trebuie să menționez asta pentru că mulți dintre noi fotografiem cu camere cu senzor crop (APS-C). Dacă adaptezi un 85mm vintage la un Fuji din seria XT sau la un corp Sony A6000, trebuie să înmulțești acea distanță focală cu 1,5. Dintr-o dată, 85mm-ul tău se comportă ca un obiectiv de 127mm. 105mm-ul devine un impresionant obiectiv de 157mm.

Dacă fotografiezi pe un senzor crop, recomand cu tărie 85mm. La echivalentul a aproximativ 130mm, se comportă mult ca un clasic obiectiv de portret 135mm, ceea ce este minunat pentru portrete în aer liber. Folosirea unui 105mm pe un senzor crop te îndepărtează atât de mult de subiect încât aproape devine un teleobiectiv scurt pentru sport, nu un instrument dedicat portretelor.

Compararea Opțiunilor Vintage: Caracter în loc de Perfecțiune

Una dintre cele mai bune metode de a experimenta cu aceste distanțe focale fără să cheltuiești o mică avere este să alegi lentile vintage cu focalizare manuală. Obiectivele moderne autofocus 85mm și 105mm de la Canon, Sony sau Nikon sunt matematic perfecte, clinic clare și... sincer, uneori puțin plictisitoare. Pot fi atât de clare încât evidențiază fiecare por și imperfecțiune de pe pielea subiectului, ceea ce înseamnă că petreci ore în Lightroom pentru a înmuia lucrurile.

Sticla vintage pentru portrete este diferită. Lentile precum Canon FD 85mm f/1.8, Pentax Super Takumar 85mm sau legendarul NIKKOR-P 105mm f/2.5 au o redare mai moale, mai organică. Sunt clare acolo unde contează — pe gene și iris — dar au o tranziție blândă către zonele neclare pe care lentilele moderne rar o reproduc. Straturile de pe sticla veche produc, de asemenea, tonuri de piele ușor mai calde și reflexii atmosferice mai plăcute când fotografiezi subiecte cu lumină din spate la ora de aur.

Pe Care Să-l Alegi?

Sincer, totul depinde de unde fotografiezi cel mai mult.

• Alege 85mm dacă: fotografiezi mult în interior, vrei o conexiune intimă cu subiectul, folosești o cameră cu senzor crop sau vrei un singur obiectiv de portret care să poată face portrete de cap, jumătate de corp și corp întreg relativ ușor.
• Alege 105mm dacă: fotografiezi în principal în aer liber unde spațiul este nelimitat, ești obsedat să izolezi subiectul de fundaluri deranjante, folosești strict full-frame sau film 35mm și te concentrezi pe portrete strânse, foarte avantajoase de cap și jumătate de corp.

Personal, dacă trebuie să aleg doar unul să-l am mereu pe cameră, este 85mm. Este pur și simplu mai versatil. Dar în zilele când știu că fotografiez în aer liber și vreau să fac subiectul să arate ca o adevărată vedetă de film, 105mm iese din geantă.

Începe Căutarea Obiectivului Perfect pentru Portrete

Dacă ești gata să începi să experimentezi cu aceste distanțe focale, îți recomand cu căldură să verifici echipamentele vechi cu focalizare manuală. Calitatea construcției din metal integral se simte minunat în mână, iar focalizarea mecanică a unui tub de lentilă neted și amortizat te face să te simți mult mai conectat la portretul pe care îl faci. Poți căuta în inventarul nostru actual un frumos obiectiv 85mm vintage, sau dacă vrei acea compresie magică în aer liber, aruncă o privire după un clasic obiectiv 105mm. Oricum ar fi, să te îndepărtezi de standardul 50mm și să explorezi o adevărată distanță focală pentru portrete va ridica instantaneu aspectul și senzația fotografiilor tale.