Când am început să mă pasionez de drumeții cu rucsacul în spate, eram obsedat să reduc fiecare gram din greutatea de bază. Am înlocuit cuie grele de cort, am dezbătut meritele tăierii periuței de dinți în jumătate și m-am chinuit să decid dacă am nevoie cu adevărat de o a doua pereche de șosete. Și apoi, ignorând complet toată logica ultraușoară, am împachetat o cameră solidă, metalică, complet mecanică, de format mediu.

Sună complet contradictoriu, dar dacă iubești fotografia pe film, știu că înțelegi lupta. Să lași aparatul digital acasă și să iei echipament analogic pe traseu este incredibil de satisfăcător, dar să iei o cameră Twin Lens Reflex (TLR) este o cu totul altă poveste. Recent, am decis să las în urmă micuțul meu aparat de 35mm cu telemetru și am purtat o TLR la piept pentru un traseu de trei zile prin munți.

Folosirea unui vizor la nivelul taliei în sălbăticie schimbă complet modul în care interacționezi cu peisajul. Te obligă să încetinești, îți schimbă postura fizică și îți oferă negative atât de mari încât ai putea înota în ele. Dar vine și cu niște bătăi serioase de cap. Dacă te gândești să iei o TLR în următoarea ta excursie de camping, iată o privire realistă asupra a ceea ce te aștepți.

Practicitatea surprinzătoare a TLR-ului

Să vorbim mai întâi despre greutate, pentru că acesta este de obicei cel mai mare argument împotriva drumețiilor cu echipament de format mediu. Dacă folosești o cameră modulară, să o iei pe traseu înseamnă de obicei să dedici jumătate din rucsac corpului, unui vizor cu prismă grea și unui spate interschimbabil. Este pur și simplu prea mult.

Dar o TLR cu obiectiv fix, cum ar fi un Yashica-Mat, un Rolleicord sau un Minolta Autocord, este de fapt un compromis ciudat de perfect. Da, este o bucată densă de metal și sticlă, dar este complet autonomă. Obiectivul se pliază înapoi în corp, nu există o prismă uriașă care să iasă în partea de sus și se depozitează într-un spațiu dreptunghiular relativ compact. În funcție de model, de obicei cântăresc aproximativ la fel ca un aparat SLR profesional de 35mm cu un obiectiv zoom rapid atașat.

Partea cea mai bună a acestor camere în sălbăticie este însă lipsa totală a electronicii. Drumețiile înseamnă adesea să faci față unor variații mari de temperatură. Să te trezești cu brumă pe sacul de dormit este o metodă sigură de a vedea bateriile aparatului digital murind instantaneu. O TLR tradițională este complet mecanică. Obturatorul cu lamelă funcționează la fel de fiabil la temperaturi de îngheț, ca și în căldura arzătoare a după-amiezii. Este o liniște sufletească imensă să știi că aparatul tău nu are nevoie de priză pentru a funcționa.

Magia și nebunia vizorului la nivelul taliei

Aceasta este adevărata esență a experienței de drumeție cu TLR. Fotografierea cu un vizor la nivelul taliei este mai puțin ca a face o poză și mai mult ca a urmări un mic ecran de televizor luminos care transmite lumea în timp real. Pentru că te uiți în jos în aparat ca să vezi ce este în fața ta, întreaga ta relație cu mediul înconjurător se schimbă.

În timpul unei drumeții, acest lucru este incredibil de cool. Când găsești o vale largă sau o cascadă masivă, nu ridici aparatul la ochi și nu-ți blochezi vederea periferică. În schimb, ții aparatul la nivelul stomacului, privești în jos la sticla luminoasă și rămâi complet prezent în peisajul din jur. Se simte mai puțin intruziv, atât pentru ceilalți drumeți, cât și pentru propria ta experiență a naturii.

Dar apoi vine nebunia: inversarea stânga-dreapta.

Dacă nu ai folosit niciodată un vizor la nivelul taliei, iată capcana. Imaginea este orientată corect vertical, dar este inversată orizontal. Dacă un copac din cadru trebuie mutat în partea stângă a compoziției, trebuie să miști aparatul spre dreapta. Stând în sufragerie, este un mic joc amuzant pentru creier. Stând pe marginea unei prăpăstii stâncoase și încercând să nivelezi orizontul? Este practic un sport extrem.

Nu pot să-ți spun de câte ori am stat pe o bucată instabilă de șist, încercând să compun rapid o fotografie înainte să se schimbe lumina, rotind frenetic aparatul în direcția greșită iar și iar. Necesită răbdare și un bun simț al echilibrului. Dacă fotografiezi aproape de stânci sau pe creste înguste, trebuie să-ți fixezi bine picioarele înainte să deschizi capacul, pentru că imaginea inversată îți poate provoca cu adevărat un moment de vertij dacă încerci să mergi uitându-te în jos.

Navigarea formatului pătrat pentru peisaje

De cele mai multe ori, ne gândim la fotografia de peisaj în formate dreptunghiulare. Panorame largi, vederi orizontale extinse sau cadre verticale înalte cu sequoia uriași. O TLR fotografiază în raport de aspect 6x6, oferindu-ți un pătrat perfect.

Când ești în pădure, fotografierea în format pătrat te obligă să fii incredibil de creativ. Nu mai trebuie să iei decizia clasică orizontal versus vertical, ceea ce este plăcut, dar pătratul cere prim-planuri și fundaluri puternice. Nu te poți baza doar pe lățimea unui lanț muntos pentru a susține fotografia.

Te trezești că cauți simetrie. Un traseu care duce direct în mijlocul cadrului sau o reflexie a unui vârf perfect centrată într-un lac alpin. Formatul pătrat scoate ordine din haosul și dezordinea unei păduri dense. Este provocator la început, dar odată ce îți antrenezi creierul să caute pătrate, începi să observi modele geometrice în natură pe care altfel le-ai fi trecut cu vederea complet.

Realitatea încărcării filmului 120 în murdărie

Să fim complet sinceri: partea cea mai grea la drumețiile cu o TLR este schimbarea filmului.

Cu un aparat de 35mm, dai înapoi filmul, deschizi spatele, pui un nou cartuș, tragi capătul filmului și închizi ușa. Durează zece secunde, iar filmul este protejat în carcasă tot timpul.

Film de format mediu 120 este doar o bobină de plastic înfășurată în hârtie de protecție. Încărcarea lui necesită o suprafață plată și stabilă, două mâini și lipsa vântului. Natura rar oferă toate acestea. Schimbarea unui film 120 stând pe un buștean umed cu vântul suflând prin vale este stresantă.

Trebuie să termini filmul, să deschizi cu grijă spatele fără să lași hârtia să se desfășoare, să lipești banda adezivă, să sigilezi filmul expus și să-l pui în siguranță. Apoi iei bobina nouă, muți bobina goală pe partea de înfășurare, treci capătul hârtiei prin fanta mică și înfășori filmul până este bine fixat. Dacă scapi bobina goală pe jos, ești ghinionist până o cureți perfect, pentru că orice particulă de murdărie în aparat poate zgâria filmul sau bloca mecanismul.

Cea mai bună recomandare a mea: poartă întotdeauna o pungă ziplock rezistentă special pentru film și întoarce-te cu spatele la vânt când deschizi aparatul. Tratez schimbarea filmului ca pe un ritual sacru pe traseu. Mă opresc din mers, dau jos rucsacul, găsesc o piatră care să-mi servească drept masă improvizată și iau tot timpul necesar. Grăbitul cu degete reci și neîndemânatice este cea mai rapidă cale să strici douăsprezece cadre frumoase.

Merită efortul?

Drumețiile cu o cameră vintage de format mediu sunt indiscutabil mai lente, mai grele și mult mai complicate decât să porți un aparat modern point-and-shoot. Trebuie să măsori lumina manual, să compui invers și să ai grijă de rolele delicate de film de hârtie.

Dar când primești înapoi acele negative uriașe de la laborator, toate plângerile dispar. Cantitatea de detalii dintr-un negativ 6x6 făcut cu un obiectiv de sticlă ascuțit este uluitoare. Poți vedea ace de pin individuale pe copaci la o distanță de aproape un kilometru. Redarea lină și naturală a cerului și norilor nu poate fi reprodusă perfect de senzorii digitali.

Mai mult decât atât, să iei o TLR face ca actul fotografierii drumeției să fie la fel de memorabil ca drumeția în sine. Transformă procesul de a face o fotografie într-o artă deliberată, fizică. Pentru mine, asta singur merită greutatea în plus.

Dacă ești gata să încerci calea lentă la următoarea ta aventură în aer liber, nu există o metodă mai bună. Vei avea nevoie de un corp solid și fiabil și de o metodă bună de a măsura lumina, deoarece ghicirea expunerii în păduri întunecate sau zăpadă strălucitoare poate fi dificilă. Poți verifica câteva opțiuni frumoase de format mediu chiar aici cu o căutare rapidă pentru o cameră TLR clasică. Și, dacă nu ai un metru intern faimos de precis, cu siguranță ia în considerare să-ți iei un fotometru de încredere pe care să-l ții în buzunarul de la piept. Pune-i o curea de gât confortabilă și groasă și pornește la drum pe poteci.