Dacă petreci suficient timp în cercurile pasionaților de camere vintage, în cele din urmă vei da peste cuvântul temut „F”: ciuperca. Este coșmarul absolut al celor care fotografiază pe film și al colecționarilor de obiective vintage din întreaga lume. Nu există nimic mai dureros decât să faci o afacere incredibilă pentru o piesă clasică de sticlă la o piață de vechituri, să o aduci acasă și să realizezi că elementele interioare par să găzduiască un mic experiment științific.

Majoritatea dintre noi știm că ciuperca poate fi uneori curățată. Deschizi obiectivul, îl tratezi cu peroxid de hidrogen și amoniac și o ștergi. Dar există o latură mai întunecată, mai permanentă a acestei probleme despre care mulți nu vorbesc până nu e prea târziu. Mă refer la daunele cauzate de ciuperca care a săpat în sticlă.

Să discutăm despre ce se întâmplă când acea mică pânză de păianjen pufoasă lasă o urmă permanentă pe sticla ta vintage, cum să o identifici și ce înseamnă de fapt pentru fotografia ta zilnică.

Ce se întâmplă de fapt în interiorul obiectivului tău?

Ca să înțelegi ce înseamnă săparea, trebuie să înțelegi ce este ciuperca în obiective. Praful și umezeala găsesc inevitabil drumul în interiorul obiectivelor mai vechi, neetanșate. Echipamentul vintage pentru camere a fost făcut să fie folosit, iar folosirea lui înseamnă expunerea la elemente. Sporii plutesc în aer și se așază pe elementele de sticlă din interiorul tubului obiectivului. Când pui obiectivul într-un mediu întunecat și ușor umed — cum ar fi o geantă de piele pentru cameră lăsată în spatele unui dulap timp de douăzeci de ani — acei spori se trezesc.

Ciuperca are nevoie de ceva de mâncat. Din păcate, îi place foarte mult compușii organici găsiți în straturile de acoperire ale obiectivelor vintage și uneori chiar adezivii folosiți pentru lipirea anumitor grupuri de lentile. Pe măsură ce ciuperca se hrănește și crește pe sticlă, secretă în mod natural un acid extrem de coroziv.

Dacă prinzi ciuperca devreme, poți adesea să o ștergi pur și simplu. Sticla de dedesubt va fi perfectă. Dar dacă acea secreție acidă stă pe sticlă ani sau chiar decenii, ea literalmente mănâncă stratul antireflex și pătrunde direct în sticlă. Acea cicatrice permanentă este ceea ce numim săpare.

Ciuperca de suprafață vs. sticla săpată

Partea cea mai dificilă când cumperi obiective mai vechi este că ciuperca de suprafață și ciuperca săpată arată practic identic la prima inspecție. Ambele apar ca acele modele familiare, întinse, asemănătoare ramurilor, care arată puțin ca rădăcini înghețate sau fulgere întinse pe sticlă.

Diferența se dezvăluie cu adevărat doar când cineva deschide obiectivul pentru a-l curăța. Poți freca ciuperca săpată toată ziua cu cele mai puternice soluții optice disponibile, dar urmele nu vor dispărea. Asta pentru că ciuperca săpată nu mai este ceva așezat deasupra sticlei — este absența fizică a sticlei și a stratului de acoperire. Acidul a săpat un șanț microscopic în element. Încercarea de a șterge ciuperca săpată este ca și cum ai încerca să mături o groapă din aleea ta. Daunele sunt permanente.

Cum să-ți inspectezi obiectivul ca un profesionist

Nu ai nevoie de echipamente sofisticate pentru a verifica obiectivele pentru ciupercă sau săpare. Tot ce îți trebuie este telefonul și o cameră întunecată. Iată procesul meu exact când evaluez o nouă achiziție vintage pentru a vedea în ce stare sunt opticile în mod natural.

Pasul 1: Folosește o lumină puternică, punctuală

Pornește lanterna de pe telefon. Iluminatul obișnuit din cameră este prea difuz pentru a arăta defectele interne ale sticlei. Vrei un fascicul luminos, puternic, care să treacă prin elementele obiectivului și să ilumineze fiecare particulă de praf, ceață și creștere fungică.

Pasul 2: Deschide complet diafragma

Setează obiectivul la cea mai largă diafragmă astfel încât lamelele interne să fie retrase. Dacă inspectezi un obiectiv cu un pin automat de diafragmă pe spate, apasă ușor pe pin pentru a deschide lamelele. Ai nevoie de un tunel clar, neobstrucționat, chiar prin centrul obiectivului.

Pasul 3: Unghiul este totul

Nu ținti lanterna direct în tub și nu te uita direct în lumină. Asta te va orbi. În schimb, ține lanterna în spatele obiectivului, luminând prin el, dar uită-te prin fața obiectivului dintr-un unghi ușor. Mișcă obiectivul în mâini. Înclină-l înainte și înapoi.

Ceea ce cauți este orice reflectă lumina. Praful va arăta ca niște pete albe mici și izolate. Zgârieturile de curățare vor arăta ca niște fire subțiri, asemănătoare cu pânze de păianjen. Ciuperca va arăta ca o rețea organică, ramificată distinctă.

Dacă știi că obiectivul a fost deja curățat, dar încă vezi contururi vagi, fantomatice, ale acelor modele ramificate când lumina îl lovește exact cum trebuie, te uiți la sticlă săpată. Uneori săparea nu arată ca ramuri distincte; dacă ciuperca a fost densă și aglomerată, săparea poate arăta doar ca o pată permanentă, tulbure și mată unde stratul a fost complet mâncat.

Îți strică săparea fotografiile?

Aici îți spun să respiri adânc. Descoperirea că obiectivul tău are săpare permanentă se simte groaznic, dar nu înseamnă că obiectivul trebuie aruncat. De fapt, s-ar putea să nu o observi nici măcar în imagini.

Camerele nu „văd” suprafața obiectivului așa cum o fac ochii tăi când te uiți la el cu o lanternă. În funcție de poziția elementului săpat în formula optică, lumina poate doar să se împrăștie ușor când trece prin el.

Dacă săparea este minoră, impactul asupra fotografiilor va fi aproape zero. Poate pierzi o cantitate microscopică de contrast în situații cu lumină puternică din spate, dar la fotografierea de zi cu zi? Va arăta identic cu o copie impecabilă. Eu chiar am un vechi obiectiv de 50mm cu cicatrici groaznice pe elementul frontal și totuși este incredibil de ascuțit.

Totuși, dacă săparea este severă, densă sau situată chiar pe elementul din spate (cel mai aproape de planul filmului sau senzorului), rezultatele vor avea de suferit. Săparea gravă difuzează lumina violent. Imaginile vor părea spălate, culorile vor părea noroioase, zonele luminoase vor ieși din control, iar flare-ul sever va apărea de fiecare dată când îndrepți camera spre o sursă de lumină. Uneori oamenii apreciază acel aspect cu contrast scăzut, visător pentru portrete, dar devine obositor destul de repede dacă vrei o fotografie normală, curată.

Oprirea răspândirii

Dacă ai un obiectiv săpat, cel mai important este să te asiguri că ciuperca este cu adevărat moartă. Săparea este doar cicatricea, dar dacă ciuperca activă încă trăiește acolo, poate elibera spori și se poate răspândi la restul echipamentului tău.

Lasă obiectivul la soare direct, puternic (fără cameră atașată, ca să nu arzi obturatorul!) câteva ore pentru ca razele UV să neutralizeze ciuperca activă. Asigură-te că depozitezi echipamentul într-un loc bine ventilat și uscat. Evită gențile întunecate pentru depozitarea pe termen lung și folosește o cutie transparentă de plastic cu multe pliculețe de gel de siliciu.

Când e timpul să renunți

Uneori un obiectiv foarte săpat nu mai merită folosit. Dacă contrastul a dispărut complet și fiecare fotografie arată ca și cum ar fi fost făcută printr-un acvariu murdar, poate e timpul să retragi acea piesă de sticlă pe raftul de expunere. Lucrul incredibil la echipamentul vintage este că există întotdeauna o altă copie frumoasă care așteaptă o casă nouă. Dacă te-ai săturat să te lupți cu opticile tulburi și vrei să iei ceva care să-ți ofere imagini luminoase, clare și cu contrast bogat direct din cutie, ar trebui să verifici selecția disponibilă în magazin. Poți răsfoi un inventar masiv, rotativ, de obiective cu focalizare manuală verificate temeinic pentru a găsi înlocuitorul perfect, curat, pentru setup-ul tău.

Nu te învinovăți dacă ajungi cu un obiectiv săpat. Este un ritual de trecere pentru orice pasionat de camere vintage. Învață să-l identifici, testează cum fotografiază și mergi mai departe. Spor la fotografiat!