Ai încărcat vreodată un film de 400 ISO, ai privit într-o cameră slab luminată sau într-un local de muzică întunecat și te-ai gândit: „Oameni buni, nu va fi suficientă lumină astăzi”? Sau poate ai avut problema exact opusă: ești afară într-o după-amiază de vară foarte însorită, viteza de declanșare a aparatului tău vintage ajunge doar până la 1/500 din secundă, iar același film de 400 ISO devine brusc o mare problemă. Vrei o adâncime de câmp redusă, dar soarele strălucește prea puternic în obiectivul tău.

Aici intervine tehnica de a „împinge” și „trage” filmul pentru a salva situația. Sună ca o magie tehnică de laborator, dar este practic un truc simplu pentru a modifica regulile sensibilității la lumină a filmului tău. Îți permite să fotografiezi în condiții dificile de iluminare, să schimbi contrastul imaginilor finale și să ai un control creativ imens asupra aspectului granulației.

Fundamentul: Înțelegerea vitezei de cutie

Înainte să schimbăm regulile, trebuie să înțelegem ce modificăm. Când cumperi un film, are un număr ISO tipărit cu litere mari chiar pe cutie. Să luăm ca exemplu Kodak Tri-X 400. Acest număr, 400, este cunoscut ca „viteza de cutie”. Este sensibilitatea de bază pentru care producătorul a conceput chimia filmului, pentru rezultate optime și standard. Dacă îl fotografiezi la 400 și îl dezvolți conform timpilor standard, obții contrastul și structura granulației așa cum au intenționat inginerii.

Dar iată secretul: filmul este doar o emulsie chimică, iar chimia este flexibilă. Nu trebuie neapărat să fotografiezi la viteza de cutie dacă nu vrei.

Ce este împingerea filmului?

Împingerea filmului este un proces în doi pași folosit când ai nevoie ca filmul tău să fie mai sensibil la lumină decât este în mod natural. Poate ești la un concert slab luminat sau încerci să fotografiezi în interior fără blitz, unde lumina naturală de la fereastră dispare rapid. În astfel de situații, fotografierea la ISO 400 poate necesita o viteză de declanșare prea lentă, ceea ce va duce la imagini neclare.

Iată ce faci: spui intenționat aparatului tău (sau fotometrului portabil) că filmul tău de 400 ISO este de fapt 1600 ISO. Pentru că aparatul crede că are un film mult mai rapid, va lăsa să intre mult mai puțină lumină. Practic, subexpui întregul film cu două trepte.

Dacă ai da filmul la un laborator și l-ar dezvolta normal, fotografiile tale ar ieși foarte întunecate. Așa că, pentru a corecta această subexpunere intenționată, spui laboratorului să „împingă” filmul cu două trepte în timpul dezvoltării. Tehnicianul de laborator compensează lăsând filmul mai mult timp în soluția de dezvoltare.

Estetica filmului împins

Împingerea nu este un miracol gratuit. Lăsând filmul mai mult timp în dezvoltator, părțile luminoase ale imaginii (zonele luminoase) se „gătesc” mult mai repede decât părțile întunecate (umbrele). Din această cauză, filmul împins are un aspect foarte distinct.

• Contrast mai ridicat: Diferența dintre zonele întunecate și cele luminoase devine extremă. Umbrele devin foarte dense și neclare, în timp ce zonele luminoase ies în evidență.
• Granulație mai vizibilă: Timpul prelungit de dezvoltare face ca granulația naturală a filmului să se umfle și să devină mult mai vizibilă.
• Schimbări de culoare: Dacă împingi un film color negativ precum Portra 400 sau Fuji Superia, așteaptă-te la unele schimbări de culoare. Umbrele pot căpăta nuanțe ușor verzi sau calde, deși filmul alb-negru suportă foarte bine împingerea.

Filmele alb-negru precum Ilford HP5 sau Kodak Tri-X arată absolut uimitor când sunt împinse. Oferă un vibe dur, cu contrast puternic, în stil documentar, pe care mulți fotografi îl adoră.

Ce este tragerea filmului?

Tragerea este exact opusul împingerii. Supraexpui filmul în aparat, apoi îl subdezvolți în laborator. De ce ai face asta?

Imaginează-ți că ești pe plajă la amiază. Soarele este extrem de puternic, creând umbre dure, neplăcute și cu contrast ridicat pe fața subiectului tău. De asemenea, ai încărcat din greșeală un film de 800 ISO, iar aparatul tău țipă că nu poate fotografia suficient de rapid pentru a preveni supraexpunerea completă.

Pentru a trage filmul, setezi aparatul la ISO 200 în loc de 800. Acum supraexpui filmul cu două trepte, lăsând să intre mult mai multă lumină. Când duci acest film la laborator, le spui să îl „tragă” cu două trepte. Laboratorul va scurta timpul de dezvoltare, scoțând filmul mai devreme din soluțiile chimice pentru ca zonele luminoase să nu se ardă și să devină complet albe.

Estetica filmului tras

Tragerea este excelentă pentru a domoli lumina puternică. Aplatizează complet imaginea, oferind un aspect unic.

• Contrast mai scăzut: Timpul scurtat de dezvoltare împiedică zonele luminoase să devină prea strălucitoare, apropiindu-le de umbre în expunere. Rezultatul este o imagine foarte plată, netedă, cu contrast redus.
• Granulație mai fină: Deoarece filmul nu este complet „gătit”, granulația rămâne foarte fină și strânsă. Uneori devine aproape invizibilă.
• Tone estompate: Filmul color tinde să arate puțin visător, pastelat și estompat când este tras. Este incredibil de flatant pentru tonurile pielii în lumină puternică.

Un alt motiv important pentru a trage filmul este dacă ai făcut o greșeală. Dacă ai fotografiat întregul film de 400 ISO crezând că aparatul este setat la 100 ISO, ai supraexpus totul. Spune doar laboratorului să îl tragă cu două trepte și vei salva filmul!

Regulile de aur ale împingerii și tragerii

Dacă ești gata să încerci, există două reguli obligatorii pe care trebuie să le ții minte ca să nu-ți strici munca.

În primul rând, trebuie să te angajezi pentru întregul film. Nu poți împinge cadrul 4 și trage cadrul 12. Întregul film este încărcat în rezervorul de dezvoltare împreună. Orice ISO alegi să setezi când încarci filmul, trebuie să îl păstrezi până îl derulezi înapoi.

În al doilea rând, trebuie să comunici clar cu laboratorul. Dacă setezi un film de 400 la 1600 și dai cutia nemarcată laboratorului local, îl vor dezvolta la 400. Scrie pe cutie cu un marker! Notează clar „Push +2” sau „Pull -1” cu litere mari, sau fă o notă clară când completezi formularul lor online.

Obținerea echipamentului potrivit pentru experimentare

Dacă vrei să începi să experimentezi cu limitele filmelor tale, ajută foarte mult să fotografiezi cu aparat manual pe film unde poți controla efectiv dialul ISO. Multe aparate point-and-shoot din anii ’90 citesc automat codul de bare de pe cutia filmului și blochează ISO-ul, făcând împingerea și tragerea dificilă fără să lipești fizic contactele cutiei.

Deoarece împingerea crește mult contrastul, ghicirea expunerii devine riscantă. Un fotometru bun îți garantează că prinzi suficientă lumină în umbre, astfel încât imaginile împinse să păstreze detalii în loc să se estompeze în negru. Dacă nu ai încă unul în geantă, ia-ți un fotometru dedicat pentru a face tot procesul mult mai ușor. Poți vedea opțiunile noastre aici: găsește un fotometru vintage pentru echipamentul tău, sau răsfoiește câteva obiective prime rapide dacă vrei să cucerești scenele cu lumină slabă fără să împingi constant filmul la limita lui.

Ia un film alb-negru ieftin, împinge-l câteva trepte și vezi cum îți place granulația. Jumătate din distracția fotografierii analogice este să încalci regulile intenționat ca să vezi ce fel de magie îți oferă chimia înapoi.