Există un anumit tip de dezamăgire pe care o simți când primești scanările filmelor după o sesiune foto peisagistică, doar ca să realizezi că scena strălucitoare și bogată pe care ai văzut-o cu ochii tăi arată plată, spălăcită și puțin lipsită de viață pe ecran. Cerul albastru pe care îl ții minte este un cyan palid. Frunzele verzi bogate de pe copaci arată plictisitor și gri. Suprafața acelui lac cristalin pe care ai mers trei mile să-l vezi este complet distrusă de o pătură de lumină albă puternică reflectată de apă.

Chiar credeam că sunt doar prost la măsurarea luminii. Sau poate dezvoltatorul meu era epuizat. Sau laboratorul de scanare a stricat culorile. Dar apoi un fotograf mai în vârstă pe care l-am întâlnit la un schimb de aparate foto mi-a aruncat o bucată subțire de sticlă întunecată și mi-a spus să o înșurubez pe obiectiv. Acea bucată subțire de sticlă era un filtru polarizant, iar prima dată când am privit prin vizor în timp ce îl rotam, mintea mi s-a dat complet peste cap. A fost ca și cum aș fi pus ochelari de soare polarizați de înaltă calitate pe aparatul meu foto.

Dacă fotografiezi în aer liber, un filtru polarizant este probabil cel mai important accesoriu pe care îl poți avea în geanta aparatului foto. Poți să falsifici multe lucruri în software-ul de editare, dar nu poți imita ce face un polarizator cu lumina. Hai să descompunem exact de ce această mică bucată de sticlă este practic un cod de trișare pentru fotografia în aer liber.

Ce face de fapt un filtru polarizant?

Promit că nu te voi plictisi cu o lecție grea de fizică, dar ajută să știi ce se întâmplă cu adevărat când lumina lovește aparatul tău foto. Undele de lumină se reflectă și se împrăștie natural în toate direcțiile posibile. Când aceste unde împrăștiate se reflectă de pe suprafețe nemetalice precum apa, sticla sau chiar particulele de umiditate din aer, ele ajung la obiectivul tău ca o strălucire dezordonată și deranjantă.

Un filtru polarizant este acoperit cu o rețea microscopică. Când îl înșurubezi pe fața obiectivului și rotești încet sticla, acea rețea invizibilă blochează undele de lumină împrăștiate care lovesc filtrul din anumite unghiuri. Prin eliminarea acelei străluciri dezordonate, filtrul lasă să treacă doar lumina directă, pură, de la subiectul tău către planul filmului sau senzorul digital. Rezultatul? Claritate incredibilă, contrast amplificat și saturație bogată a culorilor.

Fă cerul să iasă în evidență

Cea mai cunoscută utilizare a unui filtru polarizant este să facă cerurile de zi să arate absolut incredibil. Într-o zi luminoasă și însorită, atmosfera este plină de umiditate și praf care reflectă lumina soarelui, motiv pentru care cerurile arată adesea încețoșate sau supraexpuse în fotografii.

Când rotești polarizatorul, vei vedea literalmente ceața dispărând. Cerul albastru deschis se transformă într-un indigo profund, bogat și dramatic. Și pentru că cerul devine mai închis, orice nori albi și pufoși din cadru vor ieși brusc în evidență cu un contrast incredibil, tridimensional. Dacă fotografiezi pe film alb-negru, mai ales cu ceva precum Kodak Tri-X sau Ilford HP5, un polarizator îți va oferi acele ceruri întunecate, dramatice și pline de atmosferă care fac ca fotografiile de peisaj să arate profesionist.

Există însă un truc pentru a face asta corect. Polarizatoarele își fac magia asupra cerului doar la un unghi de 90 de grade față de soare. Dacă îndrepți aparatul direct spre soare, filtrul nu va face nimic. Dacă îl îndrepți direct în direcția opusă soarelui, cu umbra ta în față, nu se întâmplă nimic. Ca să găsești punctul ideal, fă un pistol cu degetul. Îndreaptă degetul arătător direct spre soare și ridică degetul mare în sus. Acum rotește încheietura mâinii. Oriunde indică degetul mare este acea zonă magică de 90 de grade unde polarizatorul va închide cel mai mult cerul.

Eliminarea strălucirii și reflexiilor

Deși efectul asupra cerului este grozav, modul meu preferat de a folosi un filtru polarizant este să tai reflexiile. Dacă îți place să fotografiezi mașini vintage, arhitectură sau scene de stradă prin ferestrele cafenelelor, ai nevoie de unul dintre acestea.

Fără filtru, încercarea de a face o poză printr-o fereastră rezultă de obicei într-o fotografie cu propria ta reflexie, împreună cu ce este în spatele tău. Dar pui un polarizator și îl rotești? Strălucirea dispare complet ca prin magie neagră, lăsându-te să vezi direct prin sticlă în interior. Aceeași regulă se aplică și apei. Fie că fotografiezi un râu cu curgere rapidă, un iaz liniștit sau oceanul, rotirea filtrului va elimina reflexia orbitoare albă de pe suprafață, lăsând obiectivul să vadă direct pietrele, peștii sau coralii de dedesubt.

Și aici este beneficiul secret despre care nimeni nu vorbește: frunzișul. Frunzele au o suprafață ușor cerată care reflectă lumina albă a soarelui, ceea ce face ca verdele dintr-o pădure să arate palid și spălăcit în fotografii. Un polarizator taie acea strălucire de pe frunze, oferindu-ți instantaneu verdeață adâncă, luxuriantă, ca într-o junglă. Acesta este un adevărat schimbător de joc dacă fotografiezi în zile înnorate după o ploaie când totul este ud și reflectorizant.

Circular vs. Linear: Care îți trebuie?

Dacă începi să cauți unul dintre acestea, vei observa imediat că sunt de obicei etichetate fie "CPL" (Obiectiv Polarizant Circular), fie Linear. Lasă-mă să-ți scutesc o durere de cap și să-ți spun că ar trebui aproape sigur să cumperi un polarizator circular.

Polarizatoarele liniare sunt un design mai vechi. Funcționează perfect pe aparate foto vintage, complet manuale, care nu au contoare de lumină încorporate (sau au contoare simple, externe). Dar dacă folosești un aparat fabricat după anii 1970 care are măsurare prin obiectiv (TTL) sau orice aparat cu autofocus, un polarizator liniar va deruta complet oglinzile și prisma interne, afectând expunerea sau făcând autofocusul să caute fără oprire.

Un polarizator circular are un strat secundar de sticlă care practic „depolarizează” lumina chiar înainte să ajungă la contorul intern al aparatului, rezolvând problemele de autofocus și măsurare, păstrând toate beneficiile vizuale în imaginea finală. Costă puțin mai mult, dar nu merită riscul să cumperi un filtru liniar decât dacă folosești strict un aparat clasic complet mecanic.

Compromisul: Pierderea luminii

Nu există prânz gratuit în fotografie, iar polarizatoarele cer o taxă. Pentru că blochezi fizic o parte din lumină să intre în obiectiv, folosirea unui filtru polarizant pe aparatul tău va costa aproximativ una până la două opriri de lumină.

Dacă fotografiezi în aer liber, în lumina puternică a soarelui, probabil nici nu vei observa asta. Pur și simplu vei reduce viteza de declanșare de la 1/1000 la poate 1/250, ceea ce este încă perfect de ținut în mână. Dar dacă fotografiezi adânc într-o pădure întunecată sau soarele începe să apună, pierderea a două opriri de lumină este o problemă mare. Dacă folosești un film ISO 100, s-ar putea să vezi viteza de declanșare scăzând la 1/30 sau 1/15 din secundă, ceea ce este o rețetă pentru fotografii neclare și tremurate, decât dacă ai adus un trepied. Doar amintește-ți să dai jos filtrul când intri în interior sau când soarele apune.

Folosirea unui polarizator pe un rangefinder

Trebuie să avertizez și utilizatorii de rangefinder. Dacă fotografiezi cu un aparat SLR, folosirea unui polarizator este incredibil de ușoară pentru că privești direct prin obiectiv. Pur și simplu rotești filtrul până când imaginea arată bine, apoi faci fotografia.

Dar pe un rangefinder sau pe un aparat twin-lens reflex, vizorul prin care privești este separat de obiectivul care face fotografia. Dacă pui un polarizator pe obiectivul de fotografiere și îl rotești, nu vei vedea nicio diferență în vizor. Ca să folosești unul pe un rangefinder, trebuie să ții filtrul la ochi, să-l rotești până dispare strălucirea, să notezi exact unde indică marcajul alb de pe margine și apoi să-l înșurubezi pe obiectiv în aceeași orientare exactă. Este puțin obositor, dar merită pe deplin efortul.

Ești gata să încerci unul?

Găsirea mărimii potrivite a filtrului pentru aparatul tău este incredibil de ușoară. Uită-te doar la inelul frontal al obiectivului tău specific. De obicei vei vedea un simbol care arată ca un cerc cu o linie prin el (ø) urmat de un număr, cum ar fi ø52 sau ø49. Acesta este diametrul filetului obiectivului în milimetri. Cumpără un filtru care corespunde acestui număr sau cumpără un inel adaptor dacă vrei să folosești un filtru mai mare pe un obiectiv mai mic.

Dacă ești sătul de ceruri spălăcite și reflexii enervante care îți strică fotografiile, este absolut momentul să adaugi un polarizator în echipamentul tău. Aruncă o privire în magazinul nostru pentru a găsi un filtru polarizant care se potrivește obiectivului tău preferat sau răsfoiește aparatele SLR dacă cauți un corp care să facă vizualizarea acelor cadre profunde, bogate și fără strălucire prin vizor o joacă de copii. Spor la fotografiat!