Dacă ai petrecut ceva timp răsfoind secțiunea de fotografie pe film de pe Instagram sau Pinterest în ultima vreme, cu siguranță ai văzut-o. Acele fotografii incredibil de moi, luminoase și aerisite. Verdele arată ca menta, roșul ca un piersic delicat, iar cerul este o spălare uimitoare de albastru pal. Parcă ar fi mai mult o pictură în acuarelă decât o fotografie.

Mult timp, când am început să fotografiez pe film, nu reușeam să înțeleg cum reușesc oamenii să obțină acel aspect artistic, pastelat. Foloseam exact aceleași filme ca ei, făceam poze cu aceleași peisaje sau portrete, iar scanările mele ieșeau întunecate, cu contrast puternic și oarecum murdare. Am crezut că petrec ore întregi editând scanările filmelor.

Dar adevăratul secret pentru a obține acele tonuri pastelate superbe se întâmplă chiar în aparat, înainte să apeși pe declanșator. Totul se reduce la un truc fundamental: supraexpunerea intenționată, dar accidentală, a filmului color negativ.

De ce filmul arată mai bine când îl supraexpui

Dacă ai început să faci poze cu un aparat digital sau cu smartphone-ul, ideea de a lăsa intenționat prea multă lumină să intre în aparat ți se pare complet greșită. În lumea digitală, supraexpunerea este practic o crimă. Dacă arzi zonele luminoase pe un senzor digital, acea informație se pierde pentru totdeauna. Obții pete albe pure care nu pot fi recuperate.

Filmul color negativ este o cu totul altă poveste. Spre deosebire de senzorii digitali, filmul „mănâncă” lumină la micul dejun. Filme precum Kodak Portra, Fuji Pro 400H (odihnește-te în pace) și chiar opțiuni mai ieftine precum Kodak Gold au o „latitudine de expunere” incredibilă. Latitudinea este doar un mod sofisticat de a spune că filmul este foarte iertător.

Când fotografiezi pe film color negativ, umbrele sunt de obicei primele care pierd detalii și devin granulare. Prin supraexpunerea filmului, inunzi acele umbre cu multă lumină, eliminând granulația murdară și netezind imaginea. Între timp, zonele luminoase sunt suficient de robuste pentru a face față luminii suplimentare fără să se ardă complet. Rezultatul este o imagine mai plată, mai moale, cu contrast redus și acele frumoase schimbări de culoare pastelate, estompate.

Cum să supraexpui intenționat (fără să te sperii de calcule)

Conceptul este simplu, dar să păcălești aparatul să facă asta poate părea ciudat la primele încercări. Există practic două metode ușoare de a supraexpune filmul, în funcție de tipul de aparat pe care îl folosești.

Metoda 1: Minți cadranul ISO al aparatului.
Dacă folosești un aparat cu un fotometru intern și un cadran ISO manual, tot ce trebuie să faci este să spui aparatului că folosești un film mai lent decât cel pe care îl ai de fapt. De exemplu, dacă încarci un film Kodak Portra 400 în aparat, nu seta cadranul ISO pe 400. Setează-l pe 200. Setarea pe 200 spune fotometrului aparatului: „Hei, acest film are nevoie de de două ori mai multă lumină decât normal.” Aparatul va ajusta automat măsurătorile pentru a lăsa să intre o oprire suplimentară de lumină. De acolo, fotografiezi normal și vei obține negative perfect supraexpuse.

Metoda 2: Folosește cadranul de compensare a expunerii.
Dacă ai un aparat de film mai modern care citește automat codul DX de pe cartușul de film (adică nu poți schimba manual ISO), caută cadranul de compensare a expunerii. De obicei este marcat cu „+1, +2, -1, -2” și așa mai departe. Doar rotește-l pe +1. Aparatul va citi ISO corect, dar va supraexpune intenționat fiecare cadru cu o oprire.

Măsurarea expunerii pentru umbre

Setarea opririi suplimentare de lumină este doar jumătate din luptă. Cealaltă jumătate este să îndrepți aparatul spre subiectul potrivit când verifici expunerea. Dacă vrei acel aspect fin, aerisit și artistic, mai ales pentru portrete, trebuie să măsori expunerea pentru umbre.

Dacă doar îndrepți aparatul spre o persoană care stă în fața unui cer luminos, aparatul va vedea tot cerul luminos și va subexpune subiectul, lăsând fața întunecată. În schimb, apropie-te de subiect, îndreaptă aparatul spre părțile mai întunecate ale ținutei sau spre partea umbrită a feței și fixează expunerea pe baza acelei zone. Când combini măsurarea pentru umbre cu supraexpunerea filmului cu o oprire, tonurile pielii devin incredibil de luminoase, cremoase și moi.

Cele mai bune filme pentru tonuri pastelate

Deși poți supraexpune practic orice film color negativ, anumite filme strălucesc cu adevărat când le inunzi cu lumină.

• Kodak Portra 400: Este standardul de aur pentru aspectul pastelat. Portra suportă supraexpunerea mai bine decât aproape orice alt film de pe piață. Fotografierea Portra 400 la ISO 200 (o oprire în plus) oferă tonuri de piele incredibil de moi și nuanțe calde, plăcute. Poți chiar să-l fotografiezi la ISO 100 pentru un aspect foarte spălat, visător, în lumina puternică de la amiază.
• Kodak Gold 200: Gold tinde să fie foarte cald și galben. Când îl fotografiezi la ISO 100, contrastul scade, iar galbenul intens se transformă în piersici și aurii moi, foarte frumoase. Este opțiunea mea preferată pentru buget în zilele de vară.
• FujiFilm C200 sau Superia: Kodak tinde spre tonuri calde, dar Fuji spre tonuri reci. Dacă supraexpui film Fuji cu o oprire, vei obține acele verde mentă foarte căutate, magenta moi și albastre foarte curate, înghețate în cer.

Un avertisment rapid: Tot ce am menționat aici se aplică strict filmului color negativ. Dacă fotografiezi pe film slide (precum Ektachrome sau Provia), nu supraexpune deloc. Filmul slide se comportă mult mai asemănător cu un senzor digital. Dacă supraexpui film slide, vei strica fotografiile. Fotografiază întotdeauna film slide la viteza exactă indicată pe cutie.

Pasul final: Vorbește cu laboratorul tău

Această parte este crucială și adesea omisă. Supraexpunerea filmului creează un negativ fizic mai gros și mai dens. Când scannerul laboratorului vede un negativ dens, software-ul automat încearcă de obicei să „corecteze” imaginea, aducând contrastul înapoi și întunecând imaginea pentru a compensa.

Dacă nu comunici cu laboratorul, ei ar putea „repara” supraexpunerea ta intenționată, lăsându-te cu fotografii cu aspect standard. Când predai rolele, adaugă o notă mică sau spune tehnicianului: „Am supraexpus cu o oprire pentru un aspect moale, pastelat. Vă rog să scanați pentru zonele luminoase și să păstrați imaginea luminoasă și aerisită.” Un laborator bun va înțelege exact ce vrei și va ajusta profilurile de scanare pentru a păstra acele tonuri moi și frumoase.

Obținerea echipamentului potrivit

Nu ai nevoie de un echipament scump de format mediu pentru a obține acest aspect. Orice aparat de încredere care îți permite să controlezi expunerea manual sau să ajustezi setările ISO îți va permite să urmărești aceste tonuri pastelate visătoare toată vara. Dacă aparatul tău actual point-and-shoot nu îți permite să suprascrii setările, poate e timpul să iei ceva care să-ți ofere mai mult control creativ.

Dacă ești gata să începi să experimentezi cu expuneri manuale, îți recomand cu căldură să iei unul dintre clasicele aparate SLR. Ele îți oferă control total asupra vitezei de declanșare și diafragmei, făcând măsurarea umbrelor o joacă de copii. Iar dacă folosești un aparat mai vechi, complet mecanic, fără fotometru încorporat, investiția într-un fotometru de încredere este cea mai bună metodă de a te asigura că obții acea supraexpunere de +1 oprire corectă de fiecare dată.

Încarcă o rolă nouă, dă jos un pic cadranul ISO și vezi ce poate face puțină lumină în plus pentru fotografiile tale. Odată ce vezi primele scanări corect supraexpuse venind de la laborator, s-ar putea să nu mai fotografiezi niciodată la viteza indicată pe cutie.