Unul dintre cele mai bune lucruri ale fotografiei digitale moderne este cât de ușor putem adapta obiective vintage la corpurile noastre mirrorless și DSLR mai noi. Este ceva profund satisfăcător în a lua o bucată grea, din alamă și sticlă, veche de cincizeci de ani, a istoriei, a o monta pe un senzor nou și strălucitor și a vedea ce fel de caracter aduce imaginilor tale. Reflexiile sunt mai sălbatice, contrastul este mai moale, iar senzația tactilă a focalizării manuale este pur și simplu inegalabilă.

Dar când am început să combin sticla analogică cu aparatul meu digital, m-am confruntat cu câteva probleme incredibil de enervante. În primul rând, mă uitam înapoi la fotografiile mele în Lightroom după luni și mă smulgeam de păr încercând să-mi amintesc ce obiectiv am folosit. Era acesta 50mm f/1.4 sau 55mm f/1.8? Metadatele imaginii erau complet goale. În al doilea rând, și mult mai rău, multe dintre cadrele mele ieșeau ciudat neclare, chiar și atunci când știam că am nimerit perfect focalizarea cu ajutorul focus peaking-ului.

Mi-a luat mai mult timp decât vreau să recunosc să realizez problema: aparatul meu nu avea nicio idee ce obiectiv era atașat. Deoarece obiectivele vintage și adaptoarele metalice simple nu au contacte electronice, ele nu pot comunica cu creierul aparatului. Trebuie să-i spui aparatului prin ce obiectiv privește. Introducerea profilurilor obiectivelor vintage în meniul aparatului este o schimbare totală de joc. Iată de ce trebuie neapărat să faci asta și cum să le configurezi.

Două motive mari pentru care ai nevoie de profiluri de obiectiv

Salvarea datelor EXIF

Dacă ești cineva care îi place să-și păstreze biblioteca foto organizată, datele EXIF sunt cei mai buni prieteni ai tăi. Ele înregistrează data, ora, ISO, viteza de declanșare și informațiile despre obiectiv. Când folosești un obiectiv manual fără să programezi un profil, câmpurile pentru distanța focală și diafragmă rămân goale. Spunând aparatului că folosești un obiectiv de 135mm, aceste date sunt încorporate în fișier. Mai târziu, dacă vrei să filtrezi catalogul Lightroom pentru a găsi toate portretele realizate cu teleobiectivul tău vintage, durează două secunde în loc de ore întregi de ghicit.

Corectarea stabilizării în corp (IBIS)

Aceasta este partea critică. Majoritatea aparatelor mirrorless moderne au stabilizare în corp (IBIS), unde senzorul se mișcă fizic în interiorul aparatului pentru a contracara mișcările mâinii tale. Este practic magie. Dar iată capcana: IBIS se bazează pe cunoașterea exactă a distanței focale a obiectivului pentru a calcula cât și cât de repede să se miște senzorul.

Dacă aparatul tău crede că ai montat un obiectiv wide-angle de 28mm, dar de fapt ai montat un teleobiectiv vintage de 135mm, senzorul nu se va mișca suficient pentru a stabiliza distanța focală lungă. Și mai rău, dacă aparatul crede că ai un 135mm montat și tu montezi un 28mm, senzorul va compensa exagerat, introducând efectiv neclaritate de mișcare în fotografiile tale. Alocarea a zece secunde pentru a programa distanța focală asigură că IBIS funcționează perfect cu orice obiectiv vechi.

Pasul unu: regula de aur a obiectivelor adaptate

Înainte să te apuci să programezi distanțele focale, trebuie să verifici o setare vitală. Deoarece aparatul tău nu poate detecta o conexiune electronică la obiectivul vintage, mecanismul său de siguranță implicit blochează declanșatorul. Presupune că obiectivul este defect sau lipsă. Apăsând butonul de declanșare, nu se va întâmpla absolut nimic.

Ca să rezolvi asta, trebuie să găsești o setare numită Release Without Lens sau Shoot Without Lens în meniul aparatului și să o activezi. Fiecare brand major ascunde această opțiune într-un loc ușor diferit, dar de obicei se găsește în meniurile de setări personalizate sau configurare declanșator. Odată activată, aparatul tău va declanșa fără probleme indiferent ce piesă de sticlă sau tub metalic este atașată în față.

Cum să configurezi profilurile pe brandurile populare de aparate

Fiecare ecosistem de aparate gestionează aceste profiluri puțin diferit. Iată o scurtă prezentare despre cum să găsești și să programezi aceste informații pe cele trei mari sisteme mirrorless.

Fujifilm: cel mai bun prieten al iubitorilor de vintage

Aparatele Fuji sunt incredibil de populare pentru adaptarea sticlei vintage, în mare parte datorită simulărilor de film, dar și pentru că sistemul lor de meniuri gestionează obiectivele vechi minunat. Fujifilm îți permite de fapt să creezi până la șase profiluri personalizate.

Accesează meniul și găsește Mount Adapter Setting. Aici poți selecta Obiectiv 1 până la Obiectiv 6. Poți chiar să tastezi un nume personalizat pentru fiecare slot, astfel încât să poți eticheta unul „Canon FD 50mm” și altul „Helios 44-2”. Poți introduce distanța focală specifică, iar Fuji îți permite chiar să ajustezi corecția personalizată a distorsiunii, a nuanțelor de culoare și a vignetei pentru fiecare obiectiv în parte. Este genial. Când schimbi obiectivele, selectează pur și simplu profilul salvat corespunzător.

Sony: maestrul IBIS

Corpurile full-frame Sony au o stabilizare incredibilă, dar sistemul lor de meniuri pentru obiective manuale este puțin mai simplu decât cel al lui Fuji. În loc să păstreze o listă ordonată de obiective denumite, Sony le leagă direct de sistemul de stabilizare.

Intră în meniul tău și găsește SteadyShot Settings. Mai întâi, asigură-te că SteadyShot este activat. Apoi, schimbă setarea SteadyShot Adjust de la Auto la Manual. Sub aceasta, o opțiune numită SteadyShot Focal Length se va debloca. Intră acolo și derulează până la numărul care corespunde obiectivului vintage pe care tocmai l-ai montat. Vei observa imediat cum imaginea din vizorul electronic devine mai stabilă pe măsură ce IBIS se calibrează corect.

Sistemele Nikon Z și Canon R

Dacă fotografiezi cu un Nikon Z, mergi în meniul Setup și caută Non-CPU Lens Data. Nikon a perfecționat practic acest lucru, deoarece suportă nativ obiective F-mount cu focalizare manuală de decenii. Poți introduce distanța focală și diafragma maximă, care se scriu frumos în datele EXIF.

Fotografii mirrorless Canon au o sarcină puțin mai dificilă, deoarece salvarea nativă a profilurilor distincte pentru simplele adaptoare metalice este mai puțin flexibilă fără a folosi un adaptor special „chipped”. Totuși, poți introduce manual distanța focală în meniul de Stabilizare a imaginii ori de câte ori montezi un obiectiv manual fără stabilizare pentru a te asigura că deplasarea senzorului funcționează corect.

Sfaturile mele pentru a nu uita

Știu ce gândești: să intri în submeniuri de fiecare dată când schimbi un obiectiv sună exasperant. Ai dreptate, este. În primele săptămâni când am încercat asta, uitam constant să actualizez setarea, ruinând complet cadrele cu o compensare IBIS incorectă.

Trucul este să asociezi această setare specifică unui buton personalizat. Majoritatea aparatelor moderne îți permit să atribui elemente specifice din submeniuri butoanelor neetichetate de pe corpul aparatului. Eu întotdeauna asociez setarea profilului de obiectiv unui buton chiar lângă montura obiectivului. Când apăs butonul de eliberare a obiectivului pentru a demonta 50mm-ul, degetul meu mare este deja exact unde trebuie pentru a deschide meniul distanței focale pentru 28mm-ul pe care urmează să-l montez. Transformă o scufundare frustrantă de treizeci de secunde în meniu într-un obicei de trei secunde.

Este timpul să găsești niște sticlă veche nouă

Jumătate din distracția de a stăpâni aceste setări de meniu este să ai o scuză să aduni o mică armată de obiective vechi, frumos imperfecte și unice. Nu trebuie să cheltuiești mii de euro pentru a obține un caracter incredibil. Dacă vrei să-ți extinzi kitul și cauți ceva distractiv de adaptat, îți recomand cu căldură să arunci o privire la niște obiective prime clasice. Poți răsfoi o selecție grozavă folosind această căutare convenabilă: obiective cu focalizare manuală disponibile aici. Nu uita să iei și un adaptor simplu pentru sistemul tău, precum și o opțiune decentă, cum ar fi o curea de piele frumoasă pentru a păstra totul în siguranță când ești în mișcare.

Adaptarea obiectivelor vechi adaugă cu siguranță câteva ciudățenii procesului tău de fotografiere, dar să-i spui aparatului digital exact cu ce lucrează elimină cele mai mari dureri de cap. Alocă cinci minute pentru a-ți configura profilurile și a atribui un buton personalizat astăzi. Data viitoare când vei fotografia în lumină slabă și IBIS va reuși să stabilizeze perfect o expunere de jumătate de secundă cu un obiectiv fabricat în 1974, vei fi foarte fericit că ai făcut asta.