Dacă petreci suficient timp în cercurile fotografiei pe film, vei auzi mult despre „pushing” film. Oamenii adoră să vorbească despre evaluarea Kodak Tri-X la 1600 pentru fotografia stradală cu textură, sau despre „pushing” Portra 800 la 3200 pentru a fotografia un concert indie într-un subsol întunecat. „Pushing” este îndrăzneț. Adaugă granulație, crește contrastul și face totul să arate dramatic.

Dar ce faci dacă vrei exact opusul? Dacă stai într-o vale largă, soarele este sus pe cer și vrei ca imaginea finală să aibă acele tonuri visătoare, spălate, pastelate? Vrei ca verdele să fie cremos, umbrele să fie pline de detalii, iar norii luminoși să fie moi, nu o mizerie arsă de alb pur.

Aici intervine „pulling” film. Este fratele mai liniștit, puțin neînțeles al „pushing”-ului și este cel mai bun truc pentru fotografii de peisaj fine art. Astăzi, îți voi explica exact ce înseamnă „pulling”, de ce face peisajele să arate incredibil și cum să îl aplici efectiv pe teren.

Ce înseamnă de fapt „Pulling” film?

Ca să înțelegem „pulling”, trebuie mai întâi să fim de acord cum funcționează procesarea standard a filmului. Fiecare rolă de film are o „viteză de cutie” — ISO-ul tipărit pe carton. Dacă folosești film ISO 400, îi spui aparatului că este 400, iar laboratorul îl dezvoltă pentru o perioadă standard. Simplu.

„Pulling” film este o abatere deliberată în doi pași de la acest standard. Fără jargon tehnic, înseamnă că expui intenționat filmul peste măsură în aparat și apoi îl dezvolți subexpus în laborator.

Să zicem că încarci o rolă de Kodak Portra 400 în aparat. Dacă vrei să o „pull” cu o oprire (scris adesea Pull -1), setezi ISO-ul aparatului la 200. Astfel, aparatul crede că filmul este mai puțin sensibil la lumină decât este în realitate. Drept urmare, aparatul lasă să intre de două ori mai multă lumină, supraexpunând rola cu o oprire.

Dacă te-ai opri aici și ai dezvolta filmul normal, ai avea pur și simplu un film supraexpus. Ar arăta chiar bine — filmul negativ color iubește lumina. Dar pentru un adevărat „pull”, magia se întâmplă în timpul dezvoltării. Duci filmul la laborator (sau pregătești chimicalele acasă) și le spui să-l proceseze ca pe un film ISO 200 în loc de 400. Deoarece filmul stă mai puțin timp în chimicale, se compensează pentru toată lumina în plus pe care ai lăsat-o să intre.

De ce un contrast mai scăzut este o armă secretă

Te întrebi poate de ce cineva ar face acest efort. Dacă supraexpui și apoi subdezvolți, nu se anulează efectele? Nu chiar. Ele echilibrează expunerea generală, dar schimbarea reală apare la contrast.

Când fotografiezi peisaje, contrastul este adesea cel mai mare dușman. Imaginează-ți o scenă montană la mijlocul după-amiezii. Cerul este extrem de luminos, dar brazii înalți din prim-plan aruncă umbre adânci și întunecate. Filmul are un interval dinamic decent, dar dacă expui pentru detaliile scoarței copacilor, cerul devine alb pur. Dacă expui pentru cer ca să păstrezi norii, copacii devin o pată neagră imensă.

Iată de ce „pulling” este o superputere pentru această situație exactă.

Când supraexpui fotografia (setând ISO-ul mai jos), inunzi zonele întunecate cu lumină prețioasă, captând fiecare detaliu din copaci și pietre. Apoi, când subdezvolți intenționat filmul, limitezi densitatea luminozităților pe negativ. Timpul de dezvoltare este redus înainte ca cerul luminos să devină o mizerie de neimprimat și nescanabilă.

Rezultatul este un interval dinamic comprimat și aplatizat. Umbrele sunt ridicate și pline de informații. Luminozitățile sunt moi, reținute și păstrează toată textura lor delicată. Contrastul general scade semnificativ, iar saturația culorilor se domolește puțin. Peisajul tău puternic și dur arată brusc ca o imprimare fine art pastelată și atmosferică.

Cum să faci „Pulling” film pe teren

De fapt, „pulling” film este foarte simplu odată ce știi pașii. Iată cum procedez de obicei când fotografiez în natură.

• Pasul unu: Măsoară pentru umbre. Dacă vreau maximum de informații în zonele întunecate ale peisajului, nu mă bazez pe un metru generic matrix care include cerul orbitor. Prefer să iau o măsurătoare din umbrele ierbii sau copacilor.
• Pasul doi: Ajustează ISO-ul. Să zicem că fotografiez Ilford HP5, care este de obicei ISO 400. Vreau să îl „pull” două opriri pentru contrast foarte scăzut. Setez aparatul (sau metrul de lumină) la ISO 100.
• Pasul trei: Fotografiază toată rola la acea viteză. Nu poți „pull” jumătate de rolă. Timpul de dezvoltare se aplică întregii role simultan. Dacă te angajezi să faci „pull”, trebuie să fotografiezi toate cele 36 de cadre la acel ISO mai mic.
• Pasul patru: Marchează caseta. De îndată ce scoți rola din aparat, ia un marker și scrie „PULL to 100” sau „Pull -2” pe lateral. Nu te baza pe memorie. O să uiți până ajungi la laborator.

Cele mai bune filme pentru „Pulling”

Nu toate filmele reacționează la fel la „pulling”. Filmul color pozitiv (slide) este, de exemplu, notoriu pretențios. Pentru că are un interval dinamic foarte îngust, încercarea de a-l „pull” duce adesea la culori murdare și schimbări ciudate de ton. Rămâi la film negativ.

Pentru peisaje alb-negru, Ilford HP5 Plus și Kodak Tri-X 400 sunt candidați incredibili. Dacă „pull” HP5 două opriri la ISO 100, structura granulației aproape dispare, lăsând o imagine fină, catifelată, cu nenumărate nuanțe de gri.

Pentru peisaje color, Kodak Portra 400 este regele necontestat. Când este „pull” la 200 sau chiar 100, culorile deja moi ale Portra devin frumos estompate. Verdele capătă tonuri delicate de salvie, iar albastrul cerului devine somnoros și încețoșat, perfect pentru „fine art photography”. Kodak Gold 200 „pull” la 100 este, de asemenea, un experiment distractiv și accesibil care oferă rezultate neașteptat de moi și calde.

Echipament recomandat pentru fotografia de peisaj

Dacă vrei să controlezi serios zonele de luminozitate și umbră, măsurarea precisă a luminii este absolut indispensabilă. Să încerci să ghicești expunerile pentru film „pull” folosind regula Sunny 16 este riscant, iar vechiul metru de lumină dintr-un aparat vintage poate fi prea ușor păcălit de cerul luminos.

Îți recomand cu căldură să-ți iei un metru de lumină extern dedicat dacă nu ai deja unul. Acesta îți va permite să iei măsurători punctuale ale umbrelor din peisaj, asigurându-te că dai filmului exact cantitatea suplimentară de lumină de care are nevoie înainte de procesul de „pull”. Poți vedea câteva opțiuni de încredere aici: vezi metere de lumină vintage externe.

De asemenea, fotografiatul peisajelor înseamnă adesea să oprești diafragma la f/8 sau f/11 pentru claritate de la un capăt la altul al imaginii. Un obiectiv manual vintage solid va fi cel mai bun prieten al tău pe teren. Dacă vrei să-ți extinzi echipamentul pentru a surprinde câmpuri largi sau vârfuri montane strânse, merită să cauți o lentilă frumos lucrată care să se potrivească cu set-up-ul tău. Poți oricând să cauți obiective manuale de calitate pentru a găsi distanța focală potrivită viziunii tale creative.

„Pulling” film poate părea puțin tehnic prima dată când îl încerci, dar rezultatele merită tot calculul mental. Te obligă să încetinești, să privești contrastul din scenă și să iei o decizie conștientă despre starea de spirit pe care vrei să o surprinzi. Ia o rolă de film cu viteză 400, seteaz-o la 200, găsește un peisaj liniștit și vezi câtă finețe poți scoate din lumină.